In cladirile Universitatii din Eindhoven poti auzi toate limbile pamantului.  Limba romana de asemenea.  Aflati aici pentru cursuri universitare sau postuniversitare, copiii nostri din Olanda nu se dezmint croind noi carari in hatisurile stiintei, carari ce vor deveni drumuri largi si luminoase pentru cei ce vor merge mereu mai departe si mai departe.

Uneori cand sunt in Eindhoven, o sun pe Cristina sa bem o cafea impreuna.  Cristina are 30 de ani, si lucreaza la Departamentul de Fizica Aplicata al Universitatii,  pe perioada doctoratului.

-Idea proiectului meu a fost/este cresterea eficientei celulelor solare. Aceste dispozitive sunt folosite pentru a transforma lumina solara in electricitate. Propunerea proiectului are la baza conceptul de modificare al spectrului solar., imi spune ea.

Cand are timp ni se alatura si Ioana. Ioana a absolvit tot Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti, sectia "Optica, spectroscopie, plasma si laseri". Are 29 de ani si si-a sustinut teza de doctorat pe 14 ianuarie 2008 tot in cadrul Universitatii Tehnice din Eindhoven, Facultatea de Fizica, in fizica experimentala (stiinta materialelor). Ea lucreaza in prezent tot in Olanda.

-Doctoratul l-am facut in fizica experimentala (stiinta materialelor). Cercetarea mea s-a orientat pe studiul cresterii filmelor subtiri de oxid de zinc obtinute prin depunerea chimica in faza de vapori, folosind tehnica plasmei termice in expansiune. Filmele de oxid de zinc au un rol important ca oxizi transparenti si conductori in diverse aplicatii, printre care tranzistorii cu filme subtiri sau celulele solare.

-Ioana, care sunt gandurile tale de viitor?

-In ceea ce ma priveste, dupa terminarea doctoratului am decis sa lucrez tot in Olanda, in diferite proiecte R&D in companii din domeniul high-tech. Nu am deocamdata planuri pe termen lung, dar in viitorul apropiat mi-as dori sa imi consolidez cunostintele tehnice, lucrand in domenii de larg interes, cum ar fi industria celulelor solare sau industria semiconductorilor. In Olanda exista un spectru destul de larg de companii in care absolventii de facultati tehnice isi pot aplica cunostintele acumulate in timpul studiilor. Aceasta este, cred, principala diferenta fata de Romania, unde un absolvent de Fizica, de exemplu, are practic doar doua posibilitati dupa absolvire: de a intra in invatamant sau de a lucra intr-un institut de cercetare. Numarul de locuri de munca nu este insa nici pe departe acoperitor, salariile sunt mici, nivelul stiintific al cercetarii (acolo unde ea exista) este de multe ori nesatisfacator, de aceea multi dintre absolventi aleg sa se reprofileze sau sa plece in strainatate. Suna poate un pic dramatic, dar din pacate este adevarat...nimeni nu pune mare pret pe cercetarea stiintifica in Romania. Mare pacat, pentru ca cercetarea este singurul mijloc prin care putem progresa din punct de vedere tehnic: de la atat de indragitele telefoane mobile, calculatoare sau televizoare, pana la automobile sau la gasirea unor surse alternative de energie, totul inregistreaza un progres uimitor de la un an la altul numai datorita investitiilor in cercetare ale companiilor care le produc, cat si ale guvernelor tarilor respective.

La Universitatea din Amsterdam isi finalizeaza studiile post doctorale, alt prieten de-al nostru, Daniel, 33 de ani, in fizica, subdomeniul spectroscopie laser.

Acestia alaturi de nenumarati altii pe care ii poti gasi studiind la aproape toate universitatile lumii, sunt copiii nostri, care atunci cand muncesc, muncesc, atunci cand studiaza, studiaza, si in restul timpului sunt prietenii nostri. Adica cei care ne fac viata mai frumoasa doar pentru ca exista. Ar fi putut sa fie parte din viitorul tarii. Din pacate in acest moment ei stralucesc in afara granitelor.